Trăind în armonie cu natura
Valorile naturale ale Maramureşului în Uniunea Europeană
Este recunoscut că în România şi în Maramureş, în mod special, se întâlnesc încă specii de plante şi animale şi locuri în care acestea trăiesc (habitate), cum în alte părţi ale Europei sunt deja o raritate sau chiar au dispărut de tot.
În al doisprezecelea ceas, Uniunea Europeană îşi propune protejarea patrimoniului său natural prin dezvoltarea unei Reţele Ecologice Europene denumită Reţeaua Natura 2000, care include specii şi habitate la nivelul UE, denumite şi specii şi habitat de interes european comunitar.
Prezenţa acestor specii şi habitate în Maramureş a condus la declararea de situri Natura 2000 incluse în Reţeaua Europeană Natura 2000 pentru a fi protejate.
Între aceste Situri Natura 2000 de Importanţă Comunitară - Valea Izei şi Dealul Solovan şi Tisa superioară au o mare însemnătate, protejând două cursuri de apă recunoscute pentru valoarea lor naturală.
Oameni şi natura pe văile Izei şi Tisei
Valorile naturale existente în Maramureş pe văile Izei şi Tisei se datorează în principal modului armonios în care oamenii locului încă mai convieţuiesc cu natura.
Însă ameninţarea valorilor naturale este din ce în ce mai mare din cauza a tot mai multor activităţi ce nu ţin cont de speciile şi habitatele care trebuie protejate.
Suntem obişnuiţi ca aceste valori naturale să facă parte din peisaj orice s-ar întâmpla, dar fără o atenţie sporită acordată protecţiei s-ar putea să nu mai lăsăm copiilor noştri aceleaşi valori naturale moştenite de la părinţi.
Marea provocare este de a ne dezvolta, menţinând totodată într-o stare favorabilă diferitele specii de plante şi animale şi habitatele în care acestea trăiesc.
Înainte de a fi de interes european aceste valori naturale sunt în primul rând ale noastre fie că sunt râurile şi bălţile curate, cu peşte în ele, sau pădurile şi pajiştile, multele specii de păsări sau chiar broaştele care ne apără de înmulţirea excesivă a insectelor. Toate îşi au rostul lor, fără să mai punem la socoteală rolul estetic de frumuseţe vie a naturii, pe care îl simţim din plin atunci când privim un peisaj sau când ascultăm cântatul păsărilor. Protejarea şi utilizarea pe termen lung a acestora ne asigură şi pe viitor resursele naturale necesare traiului.
Speciile şi habitatele care încă mai există pe văile Izei şi Tisei şi care au determinat constituirea siturilor Natura 2000 nu pot exista decât în interdependenţă unele cu altele.
Astfel nu putem da exemplul peştilor fără să menţionăm existenţa apelor curate, păsările de apă se hrănesc la rândul lor cu peşti, iar râurile sunt direct legate de pădurile existente în zonă din care se drenează apele şi asigură un debit constant al acestora.... şi astfel exemplele pot continua.
Râurile Iza şi Tisa (în zona superioară) au o valoare naturală ridicată în primul rând datorită absenţei surselor majore de poluare. Nu există mari platforme industriale, hidrocentrele, lacuri de acumulare (însă se construieşte de mult timp o hidrocentrală pe râul Mara), iar Tisa datorită debitului său mare a reuşit să supravieţuiească cu bine poluărilor accidentale produse de exploatările miniere de pe afluentul său, râul Vişeu.
Calitatea apelor celor două râuri este susţinută şi de prezenţa numeroaselor specii de peşti. Dacă în alte râuri din Europa abia se mai găsesc 3-4 specii de peşti, în Iza au fost identificate 31 de specii iar în Tisa şi mai multe (39 de specii). Dealtfel cele două râuri comunică între ele la vărsarea Izei în Tisa.
În aceste râuri există o combinaţie de specii de peşti ai apelor de munte şi specii ale râurilor mai lente tipice zonelor colinare. Se poate însă întâlni frumosul salmonid lostriţa (Hucho hucho). Totodată putem enumera o listă lungă de alţi peşti precum mreana (Barbus barbus barbus), păstrăvul (Salmo trutta fario), ştiuca (Esox lucius), crapul (Cyprinus carpio), avatul (Aspius aspius), babuşca (Rutilus rutilus), roşioara (Scardinius erytrophthalmus), grindel (Barbatula barbatula sau Orthrias barbatulus barbatulus), boiştean (Phoxinus phoxinus phoxinus), babete (Cottus poecilopus poecilopus), beldiţă (Alburnoides bipunctatus bipunctatus), oblet (Alburnus alburnus alburnus), boarţa (Rhodeus sericeus amarus), clean mic (Leuciscus leuciscus), clean (Leuciscuc cephalus cephalus), clean dungat (Leuciscus souffia agassizi), morunaş (Vimba vimba carinata), scobar (Chondrostoma nasus nasus), mreană vânătă [Barbus (peloponnensius) petenyi], porcuşor (Gobio gobio obtusirostris), porcuşorul de vad (Gobio uranoscopus frici), porcuşorul de nisip (Gobio kessleri kessleri), câră (Sabanejewia aurata balcanica), zvârlugă (Cobitis taenia), mihalţ (Lota lota), biban (Perca fluviatilis), lipan (Thymallus thymallus), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), fusar [Zingel (Aspro)streber], zglăvoacă (Cottus gobio) şi chişcar (Eudontomyzon danfordi).
Deasemenea de-a lungul Izei şi Tisei se găsesc numeroase specii de păsări care sunt reprezentate de păsările cuibăritoare legate de ape, cât şi păsări care iernează aici. Pe lângă acestea, se întâlnesc numeroase păsări migratoare care trec toamna sau primăvara, în timpul pasajului, oprindu-se mai mult sau mai puţin pentru a se hrăni sau a se odihni. Este încântător să priveşti zborul şi picajul chirelor de baltă (Sterna hirundo), ce par nişte săgeţi albe ce se vânează în peştii ce sclipesc în apă.
Zonele cu prundişuri de la malul râului sau insulele ieşind din apă sunt locul de cuibărire a prundăraşului gulerat mic (Charadrius dubius), o pasăre care dacă se opreşte nemişcată în mediul său natural, abia dacă o zăreşti printre pietre.
În schimb pescărelul albastru obişnuieşte să stea nemişcat la pândă, pe o creangă de salcie deasupra apei, observând atent orice mişcare a peştilor, şi deodată îl vezi cum plonjează fulgerător în apă, întorcându-se apoi cu un peştişor în cioc.
De-a lungul acestor văi zboară deasemenea în migraţia lor mii şi zeci de mii de păsări, toamna din nord-est spre sud-vest, iar primăvara în sens invers. Putem observa un mare număr de specii de gâşte (Anser sp), raţe (Anas sp), cocori (Grus grus), apoi fluierari (Tringa sp), fugaci (Calidris sp.), nagâţi (Vanellus vanellus), pescăruşi (Larus sp.) şi multe multe altele.
Stârcul purpuriu sau stârcul roşu (Ardea purpurea) cea mai rară la vedere a stârcului cenuşiu (Ardea cinerea) vânează prin locuri ascunse, printre stufărişuri, fiind o pasăre mai retrasă. Cloceşte în luna mai când depune 4-5 ouă albăstrui-verzui. După cuibărire începe migraţia de toamnă, iarna coboară în Africa, unele exemplare rămânând şi în sudul Europei. Se întoarce la noi pe la sfârşitul lunii martie-aprilie.
De-a lungul cursului râului mai sunt prezente încă numeroase specii de libelule, cât şi multe alte insecte acvatice a căror prezenţă indică o calitate acceptabilă a apei.
Dintre mamifere, vidra (Lutra lutra) este prezentă, dar o putem vedea foarte foarte rar, fiind retrasă şi fricoasă, ştiind că doar aşa poate supravieţui în zone unde şi oamenii sunt prezenţi. Urmele paşilor ei, imprimaţi în nămol sau zăpadă, îi divulgă prezenţa într-un mod mai vizibil. Vidra face deplasări lungi de-a lungul apelor, şi de multe ori trece chiar între bazine, peste cumpăna apelor.
Bizamii (Ondatra zibethica) trăiesc şi ei în zonele umede, dar o mai mare concentraţie a lor a fost observată doar într-o arie de lângă Grădina Morii şi la vărsarea Ronişoarei în Iza, fiind prezenţi frecvent la mal, în vegetaţia deasă, unde au galerii subterane şi de unde plonjează regulat în apă, speriaţi de trecerea omului.
Alte animale care depind de apă sunt amfibienii, ce sunt reprezentaţi de tritoni cum sunt tritonul de creastă (Triturus cristatus) şi de tritonul comun (Triturus vulgaris) care primăvara duc o viaţă acvatică depunând ouăle pe plante submerse din zone inundate, bălţi , lacuri. Apoi adulţii ies pe uscat, unde duc o viaţă retrasă, hrănindu-se în principal cu insecte mărunte.
Broaştele sunt şi ele prezente, atât cele verzi din grupul (Rana ridibunda/ esculenta), cât şi broaştele brune (Rana temporaria) şi (Rana dalmatina), iar broaştele râioase verzi şi brune (Bufo viridis şi Bufo bufo) sunt şi ele în număr mare. Se mai întâlnesc micile broscuţe Izvoraşul cu burta galbenă (Bombina variegata) şi brotăcelul (Hyla arborea). Broaştele sunt foarte folositoare deoarece consumă insectele în exces ce sunt dăunătoare. De exemplu sunt benefice grădinilor de legume unde toată vara ele capturează, noapte de noapte, o mare cantitate de insecte şi melci limax cu care se hrănesc.
Mai pot fi întălnite reptile cum sunt şarpele de casă (Natrix natrix) neveninos şi inofensiv pentru om, care prinde broaşte. O altă reptilă prădătoare este ţestoasa de baltă (Emys orbicularis) care apare sporadic în zona de confluienţă a Izei cu Tisa, iar şopârlele de câmp (Lacerata agilis) sunt prezente pe pajiştile şi printre tufişurile din zonă.
Când seara se lasă peste râu, liliecii ies, fâlfâind din aripile lor membranoase, să vâneze insectele pe care le prind şi le înfulecă în cantitate mare. Se evită astfel folosirea insecticidelor în exces, care prin hrană ajung înapoi la noi otrăvindu-ne încet încet cu substanţe toxice care pot provoca diferite boli chiar cancer.
Întinzăndu-se în trecut pe largi suprafeţe de-a lungul Izei şi Tisei, pădurea de luncă nu se mai păstrează decât pe mici porţiuni.
O suprafaţă ocupată de arbori eliberează mai mulţi vapori decât aceeaşi suprafaţă ocupată de apă, având un rol major în menţinerea stabilităţii climatice a unei regiuni.
Totodată pădurile de luncă erau inundate de către apele revărsate în timpul viiturilor. Braţele moarte, diferitele lacuri şi bălţi aveau contact cu apele râului în perioada viiturilor, iar apele din zona inundabilă reprezentau locurile preferate pentru depunerea icrelor de către multe specii de peşti, fiind favorabile creşterii puietului. Odată ce digurile au separat cursul de apă de zonele inundabile cu bălţi şi lacuri, descreşterea populaţiilor de peşti a fost inevitabilă.
Din vechiul năvoi abea dacă au mai rămas câte un rând de sălcii, plopi şi arini.
Bancurile de prundiş şi de nisip sunt repede acoperite cu tufe de salcie. Sălciile sunt prezente preponderent pe malurile apelor,rezistând la perioade lungi de inundare, când alte specii de arbori nu pot supravieţui din cauza lipsei de oxigen în zona rădăcinilor. Sălciile cresc repede, dar lemnul lor moale devine friabil, rupturile produse de furtuni şi viituri devin scorburi, iar exemplarele au o viaţă mai scurtă, comparativ cu cea a indivizilor din specii de esenţă tare. Zonele consolidate de sălcii sunt ulterior populate de specii de plop, care cresc mai înalţi, dominând, prin talia lor, pădurea din vecinătatea apei.
Arinii (Alnus sp.) sunt şi ei legaţi de zonele umede. În zonele umede din munţi, este prezent Alnus viridis, iar de-a lungul râurilor putem vedea Alnus incana şi Alnus glutinosa.
O pădure de luncă reprezintă adăpostul pentru foarte multe specii. O suprafaţă de 1 km de padure poate fi populată de peste 1000 de specii de fluturi iar primăvara şi vara, dimineaţa devreme, toată pădurea de luncă râsună de cântecul a nenumărate păsări.
Pe lăngă râuri şi malurile lor, văile Izei şi Tisei cuprind dealuri întinse unde păşunile, fâneţele şi livezile sunt la ele acasă.
Acestea sunt totodată exemple de activităţi ale omului are au un efect benefic asupra naturii, aici găsindu-se numeroase specii de plante şi animale.
Fânaţele reprezintă o lume domintă de ierburi sau graminee (din genurile Poa, Festuca, Agrostis, etc) împreună cu o multitudine de plante cu flori colorate, de la margarete (Leucanthemum vulgare) la narcise (narcissus stellaris), garoafe (Dianthus carthusianorum), variate specii de clopoţei (Campanula sp), şi de la bulbucii de munte (Trollius europaeus) la frumoasele orhidee (Dactylorhiza sambucia, D. Maculata,Orchis coriophora, Orchis morio etc).
Numeroase specii de fluturi se înfruptă din nectarul dulce al florilor şi ne încântă privirea cu coloritul lor, cum sunt exemplarele alb-negre ale speciei Malanargia galathea, pe aripile căreia este desenată parcă o tablă de şah sau spectaculoşii fluturi cu coadă de rândunică care au pe aripi detalii de o foarte mare fineţe.
Toate terenurile înierbate al Maramureşului oferă loc de cuibărit şi resurse de hrană şi pentru o serie de păsări printre care cele mai caracteristice sunt potârnichea, prepeliţa, ciocârlanul şi ciocârlia de câmp.
Ciocârlia de câmp (Alauda arvensis) este o pasăre care preferă terenurile unde iarba este relativ scurtă. Începe să cânte pe sol, apoi işi ia zborul şi cântând urcă în văuduh, pânâ sus, şi mai sus că de-abia se mai vede, plutind o vreme, pentru ca apoi să-şi strângă aripile şi să coboare rapid în picaj înapoi pe pământ.
Mai sunt şi păsările răpitoare de zi şi de noapte care îşi pândesc prada pentru a-şi asigura supravieţuirea.
Vântureii roşii (Falco tinnunculus) şi şorecarii încălţaţi (Buteo lagopus) zboară deasupra miriştilor, în speranţa că vor descoperi undeva furişându-se un şoarece de câmp (Microtus arvalis).
Tot ariile înierbate sunt utilizate şi de animalele sălbatice, cerbi, căprioare şi alte mamifere ierbivore are ies seara în poieni, la păşunat.
Dar păşunile şi fânaţele nu sunt zone delimitate foarte clar, formând adevărate mozaicuri cu tufărişurile, arborii izolaţi şi livezile bătrâne.
Acest lucru s-a făcut în Maramureş de-a lungul secolelor, rezultatul fiind bogăţia de specii încă existente pe văile Izei şi Tisei.
Însă în prezent cand dezvoltarea economică este un deziderat care se doreşte să fie împlinit, de multe ori cu preţul distugerii valorilor naturale, marea provocare este ca dezvoltarea să continue să se facă în armonie cu natura.
Recunoaşterea văilor Izei şi Tisei superioare ca situri Natura 2000 este un pas foarte important în protejarea speciilor şi habitatelor şi dezvoltarea durabilă a celor două zone.
Ameninţările asupra valorilor naturale ale văilor Iza şi Tisa
Deşi încă au o calitate destul de bună, totuşi apele Izei şi Tisei nu mai sunt la fel de curate ca acum câteva zeci de ani.
Cantităţile tot mai mari de detergenţi şi deşeuri menajere aruncate în apă au provocat dispariţia unor specii care erau indicatoare ale calităţii apei cum sunt scoica de râu (Unio pictorum) şi racul de râu (Astacus fluviatilis) care au devenit foarte rare pe multe segmente de râu, dispărând aproape cu desăvârşire.
Râurile pot lupta împotriva poluării prin sistemul lor propriu de auto-epurare care funcţionează atâta timp cât în mediul acvatic există un lanţ întreg de vieţuitoare care fac acest lucru.
Algele unicelulare şi bacteriile care consumă materia organică din apă sunt consumate de nişte organisme denumite ciliate, care şi ele sunt hrana altora, denumite rotifere şi a viermilor acvatici, apoi în acest ciclu intervin rând pe rând moluştele, crustaceele, peştii, peştii răpitori, păsările de baltă, sau mamiferele cum este vidra.
Când oamenii poluează cu substanţe chimice, încărcând apa peste capacitatea ei de auto-epurare, acest lucru provoacă subminarea sănătăţii ecosistemului acvatic, şi duce totodată la pierderea resurselor de apă pentru comunitatea umană.
Poluarea poate veni din deversări menajere, industrie (mai puţin din fericire pentru Iza şi Tisa), din agricultura bazată pe azotaţi, dar şi din depozitarea neadecvată a rumeguşului rezultat din activitatea gaterelor şi a centrelor de prelucrare primară a lemnului.
Rumeguşul este aruncat direct în râu sau este depozitat pe terasa aluvionară de unde primele viituri îl aduc de asemenea în apa râului. Efectul negativ este produs de fixarea rumeguşului pe branhiile peştilor, ceea ce provoacă răniri, împiedică respiraţia şi acidifică apa producând condiţii nefavorabile pentru întregul ecosistem acvatic.
O altă specie emblematică pentru râurile Maramureşului care a dispărut este castorul (Castor fiber) sau brebul care a rămas în amintirea noastră doar prin denumirea comunei maramurşene Breb. Cauza dispariţiei spectaculosului animal a fost atât pierderea habitatului prin defrişarea pădurilor de luncă cât şi vânarea sa excesivă.
Deşi în aparenţă pare de neevitat totuşi cea mai mare ameninţare la adresa valorilor naturale ale unui râu rămâne îndiguirea lui. Betonarea malurilor râului duce la distrugerea ecosistemelor acvatice naturale.
Inundaţiile din ultimii ani au condus la recunoaşterea deschisă că a fost o mare greşeală realizarea pe scară largă de desecări, tăieri de meandre, îndiguiri şi alte lucrări de aşa-zisă regularizare a râurilor şi că trebuie să se revină cât mai aproape de starea naturală anterioară, prin refacera zonelor umede, facilitarea inundării controlate a anumitor suprafeţe când vin apele mari, într-un cuvânt dezîncorsetarea râurilor.
De exemplu Sighetul este apărat în mare parte de apele Izei şi Tisei printr-un dig înalt de vreo 3,5 metri. Pe când în trecut râurile se întindeau pe suprafeţe mai largi, acum se zbat încătuşate între diguri. În sectoarele îndiguite viteza apei creşte, iar vârtejurile impresionante rod marginile.
În cazul unor viituri foarte mari, nici cele mai înalte diguri nu sunt suficiente. În 2001 viitura a fost atât de mare încât a făcut o breşă în puternicul dig de pe lângă Iza. Odată eroziunea începută, procesul evolua accelerat, nefiind nevoie de mult timp pentru ca apele să trecă dincolo. Pentru a opri inundarea masivă a zonelor locuite ale Sighetului, noaptea au fost aduse plăci de beton dintr-un bloc de locuinţe dezmembrat.
Totul ar fi putut fi evitat dacă ar fi existat mai multe zone umede sau arii largi unde râul s-ar fi putut vărsa liber.
Odată aproape secată şi altă dată năpustindu-se vijelios şi rupând totul în cale, Iza sau Tisa nu mai sunt ca odinioară. În vremurile când bazinul de colectare al apelor era mai bine împădurit, topirea zăpezilor de primăvară nu se făcea atât de brusc, iar vara izvoarele din pădurile umbroase dădeau mai multă apă.
Împăduririle din bazinul Tisei ar putea ajuta revenirea la normal, iar continuarea defrişărilor excesive va creşte în mod sigur impactul viiturilor.
Un alt efect negativ asupra valorilor naturale ale râului este reprezentat de exploatarea materialelor de construcţii din albia râurilor. Balastierele ar trebui realizate după ce în prealabil s-a făcut o evaluare a impactului asupra mediului pentru acest tip de activitate.
Fără a avea impactul poluării cu substanţe toxice, poluarea cu deşeuri casnice are şi un efect negativ din punct de vedere estetic asupra peisajului. Recipienţii PET şi pungile de plastic împrăştiate de-a lungul malurilor sau care se deplasează prin faţa nostră cu viteza râului strică toată frumuseţea peisajului. Astfel şi turismul în Maramureş are numai de pierdut.
Valea Izei şi Tisei cuprind de-a lungul râurilor frumoase dealuri cu făneţe şi păşuni care la rândul lor sunt ameninţate de abandonarea activităţilor tradiţionale de păşunt şi cosit care sunt din ce în ce mai puţin rentabile.
Dacă nu sunt păşunate sau cosite, aceste teritorii înierbate se acoperă de tufe şi apoi de păduri, în cadrul procesului numit succesiune naturală. Astfel se vor pierde unele dintre cele mai valoroase ecosisteme la care omul a contribuit din plin de-a lungul secolelor.
Adminstrarea siturilor Natura 2000 Valea Izei şi Dealul Solovan şi Tisa Superioară
Atât Valea Izei şi Dealul Solovan căt şi Tisa Superioară au fost desemnate situri Natura 2000 (Situri de Importanţă Comunitară).
Natura 2000 este Reţeaua Ecologică Europeană promovată de Uniunea Europeană pentru conservarea patrimoniului său natural.
Se bazează pe două Directive ale Uniunii Europene: Habitate şi Păsări.
Reţeaua Natura 2000 este formată din situri Natura 2000 care pot fi Arii Speciale de Conservare (declarate conform Directivei Habitate) şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (declarate conform Directivei Păsări).
Declararea Ariilor Speciale de Conservare este un proces de durată acestea numindu-se într-o primă fază Situri de Importanţă Comunitară cum este şi cazul Izei şi Tisei superioare. Cele două situri au fost declarate conform Directivei Habitate a Uniunii Europene, pe baza speciilor şi habitatelor de interes european care se găsesc pe teritoriul lor.
Totodată acestea au fost recunoscute în legislaţia românească prin Ordinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 776/2007 privind declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrată a Reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Localităţile care au rază teritorială în cele două situri Natura 2000 sunt :
Valea Izei şi Dealul Solovan
Judeţul Bistriţa-Năsăud: Romuli (<1%), Telciu (<1%), Zagra (<1%), Judeţul Maramureş : Băiuţ (<1%), Bârsana (15%), Bogdan Vodă (15%), Botiza (99%), Budeşti (<1%), Călineşti (<1%), Dragomireşti (95%), Groşii Ţibleşului (2%), Ieud (<99%), Lăpuş (<1%), Moisei (<1%), Săcel (69%), Oncesti (20%), Poienile Izei (>99%), Rozavlea (39%),Săliştea de Sus (72%), Şieu (>99%), Sighetu Marmaţiei (15%), Strâmtura (27%), Vadu Izei (14%).
Tisa superioară
Judeţul Maramureş: Bârsana (<1%), Bistra (1%), Bocicoiul Mare (22%), Câmpulung la Tisa (19%), Remeţi (10%), Rona de Jos (<1%), Rona de Sus (47%), Săpânţa (4%), Sarasău (18%), Sighetu Marmaţiei (2%).
De la bun început trebuie ştiut că siturile Natura 2000 nu sunt rezervaţii închise în care toate activităţile umane sunt interzise.
Dezvoltarea economică este posibilă dacă este durabilă şi se menţine starea de conservare favorabilă a speciilor şi a habitatelor pentru care au fost declarate situri Natura 2000.
La administrarea şi menţinerea siturilor Natura 2000 contribuie toţi cei care desfăşoară activităţi în aceste zone, de la primăriile localităţilor până la agenţii economici şi oamenii simpli care sunt proprietari de terenuri sau deţinători de animale.
De asemenea statutul de sit Natura 2000 poate fi folosit foarte bine în folosul dezvoltării în special a activităţilor turistice şi a celor din domeniul agriculturii ecologice şi traditionale.
Documentele principale care stau la baza gospodăririi sau administrării siturilor Natura 2000 sunt Directiva Habitate a Uniunii Europene, Legea ariilor naturale protejate (OUG nr. 57/2007) şi la nivel local foarte important este elaborarea unui plan de administrare, cunoscut în legislaţie sub numele de plan de management.
În forma cea mai simplă, planul de management este un document care exprimă clar obiectivele ariei protejate (în cazul nostru menţinerea stării favorabile de conservare a speciilor şi habitatelor pentru care a fost declarat situl Natura 2000) şi ce anume trebuie făcut pentru realizarea obiectivelor.
Planul de managemen trebuie să cuprindă atât date şi informaţii referitoare la valorile naturale ale sitului - care anume sunt acestea şi să se facă dimensionarea şi localizarea lor, cât şi date socio-economice (de exemplu datele administrative, situaţia proprietarilor de teren, activităţile umane şi modul de utilizare a terenurilor).
Pe baza acestor date şi informaţii trebuie identificate obiectivele care să garanteze conservarea habitatelor şi speciilor în contextul socio-economic dat al sitului Natura 2000.
Pentru siturile Natura 2000 Valea Izei şi Dealul Solovan şi Tisa superioară abia constituite Planul de management se va realiza cu participarea tuturor factorilor interesaţi, iar planul va fi aprobat prin ordin al autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul autorităţilor publice centrale interesate.
Măsurile prevazute în planurile de management al ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ţină cont de exigenţele economice, sociale şi culturale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele care au dus la constituirea ariei naturale protejate.
Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate.
Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management.
Cheia păstrării armoniei şi echilibrului între activităţile economice şi conservarea naturii este dată de managementul eficient al sitului respectiv.
Cum este influențată viața oamenilor de implementarea rețelei NATURA 2000?
Trebuie stiut că într-un sit Natura 2000 nu vor fi eliminate cu orice preţ activităţile economice. Sunt încurajate activităţile tradiţionale şi „prietenoase mediului” pentru care se pot primi compensaţii de la Uniunea Europeană sau bugetul statului.
Recunoaşterea ca şi sit Natura 2000 a unei anumite arii înseamnă includerea acesteia în singura reţea teritorială de interes comunitar din Europa, ceea ce duce la promovarea şi dezvoltarea întregii regiuni din jurul sitului respectiv.
Declararea unui sit Natura 2000 nu schimbă regimul de proprietate al terenurilor respective, astfel încât este necesar un parteneriat pentru conservare între toţi factorii care au în proprietate sau administrare astfel de arii.
Autorităţi ale statului, administratia publică locală, ONG-uri, sectorul privat, proprietari sau cetăţeni va trebui să fim conştienţi de rolul pe care îl are reţeaua Natura 2000 în dezvoltarea durabilă a României şi în conservarea patrimoniului natural pentru generaţiile viitoare.
Uniunea europeană finanţează valorile naturale
Fonduri disponibile pentru finanţarea ariilor cu valoare naturală sunt incluse în toate Fondurile/instrumentele structurale: Fondul European de Dezvlotare Regională, Fondul de Coeziune, Fondul Agricol European pentru Dezvoltarea Rurală şi Fondul European pentru Pescuit.
Dar având în vedere că în Maramureş activităţile agricole sunt cele care interacţionează cel mai mult cu ariile naturale, cel mai important......financiar considerăm că este Fondul Agricol European penru Dezvoltare Rurală care poate fi accesat pentru a implementa Planului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR).
Printre obiectivele PNDR sunt: Dezvoltarea unui sector agricol şi forestier competitiv, care ia în considerare regulile comunitare, conservă mediul înconjurător şi consolidează sectorul de procesare. Menţinera calităţii şi a diversificării spaţiului rural şi forestier în vederea obţinerii unui echilibru între activităţile umane şi conservarea resurselor naturale.
PNDR include o componentă/axă Nr.2 care priveste Îmbunătăţirea calităţii mediului şi a zonelor rurale. Măsurile din Axa 2 urmăresc sprijinirea practicilor agricole cu impact pozitiv asupra mediului din zonele rurale, conservarea biodiversităţii, a apei, a solului şi stoparea schimbărilor climatice.
Aceste măsuri sunt articulate în jurul a trei obiective strategice: -Asigurarea unei utilizări durabile continue a terenurilor agricole. -Conservarea şi îmbunătăţirea stării habitatelor şi a resurselor naturale. Zonele sensibile din punct de vedere al mediului includ terenurile agricole cu valoare naturală ridicată şi habitatele importante ce vor fi incluse, în general, în siturile reţelei Natura 2000, ariile naţionale protejate, siturile de importanţă majoră pentru protecţia naturii şi, în special, păşunile. -Promovarea mangementului durabil al terenului forestier.
Pentru “susţinera” / implementarea Axei 2 agricultorii pot accesa subvenţii acordate de către UE sub forma unor plăţi pe suprafaţă dacă respectă condiţiile de eligibilitate: -utilizarea unei suprafeţe de teren agricol mai mare sau egal cu 1ha -acestă suprafaţă nu poate fi formată din parcele mai mici de 0.3 ha -menţinerea terenului agricol respectiv în bune condiţii agricole şi de mediu
Plăţile directe se acordă uniform, sub forma unei plăţi pe suprafaţă, tuturor agricultorilor care sunt înregistraţi, întrunesc condiţiile de eligibilitate şi înaintează o cerere de subvenţie.
Instituţia abilitată să gestioneze plăţile directe comunitare este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Maramureş (APIA Maramureş), din subordonarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ce au adresa şi coordonatele de contact:
BAIA MARE,
Str. Victoriei nr.149
Tel/Fax: 0262/294.934;
e-mail: apia.maramures@apia.org.ro